Iași e orașul în care până și teii renasc din cenușă, cu voia sau fără voia edililor. Iași e orașul transformărilor surprinzătoare, e orașul unde mirosul teilor înfloriți în mai nu te lasă să uiți de Eminescu și Creangă, așa cum liliacul de aprilie îți amintește de Sadoveanu, orașul unde pulsul se măsoară după sesiunile studenților, unde istoria se întâlnește cu arta, cu poezia și cu Enescu, păstrând amintirile vremurilor tihnite ale Medelenilor pentru a le da tinerilor rădăcini și ale prinde aripi către infinit.

Povestea nașterii Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” e legată indisolubil de istoria națiunii, pentru că își află filonul germinativ într-una din deciziile cruciale ale domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Înființarea prin decret domnesc a primelor instituții de învățământ artistic de stat, numite atunci Conservatoare Filarmonice Dramatice, a fost doar primul pas dintr-o lungă călătorie ce se încheie în anul 1949 prin apariția școlilor tehnice de artă, precum și cel de la Iași. Nume mari se leagă de instituția care poartă numele unuia dintre foștii săi elevi, precum Nicolae Vurpăreanu, Dragoș Tănăsescu, Constantin Repta, Ioan Nosek, Achim Stoia, George Pascu, Constantin Constantinescu, Lucia Burada și alții.

Numele profesorului Ioan Goia este legat de evenimente puternice și esențiale din istoria orașului: director fondator al Operei Române din Iași (1956-1964), șef de catedră (instrumente de suflat) la Conservatorul „George Enescu” din Iași (1956-1964), susținător al înființării Corului „Gavriil Musicescu”, al Filarmonicii „Moldova” (1953), a Operei Române din Iași în 1955-1956, precum și militant pentru reluarea activității la Conservatorul „George Enescu” din Iași în 1960. Mai mult decât atât, prin lucrarea sa Metodica studiului și predării instrumentelor de suflat, el va reprezenta mereu numitorul comun al tuturor profesorilor din catedra Instrumente de suflat-percuție, făcând parte intrinsecă din parcursul dezvoltării lor profesionale. În luna în care profesorul, artistul, mentorul și omul de cultură Ioan Goia s-a săvârșit din viață, profesorii din catedra care îi datorează fundamentele teoretice ale practicilor magice prin care suflul vieții reușește să învie combinația delicată de țevi și mecanisme ce alcătuiesc obiectele sacre ale muncii lor, au ales să îi dedice o amintire de suflet, organizând Concursul de Interpretare ce îi poartă numele.

În vremurile noastre tulburi, când lupta pentru apărarea sistemului nostru fragil devine din ce în ce mai complicată, în care argumentele calității și competenței sunt din ce în ce mai asaltate și ascunse, încurajarea performanței copiilor devine astfel o datorie de onoare. Ne aflăm înaintea ediției a VI-a. Menirea noastă primordială, de a înălța copiii viitori instrumentiști, de ale da sens și motivație, de a-i ajuta să-și afle drumul este împlinită și prin organizarea acestei competiții care devine acum o tradiție.

Per aspera ad astra!