Ioan Goia

Profesor, instrumentist şi muzicolog (n. 1920, Miceştii de Câmpie, jud. Bistriţa-Năsăud – m. 29.V.1986).
Studiile muzicale le-a început în cadrul fanfarei Regimentului 83 Infanterie din Cluj (1932-1934) ca instrumentist (clarinet), continuându- le la Conservatorul Cluj (1933-1941) cu David Rogozea (clarinet), Traian Vulpescu (teorie- solfegiu), Mihail Andreescu-Skeletty (armonie), George Simonis (istoria muzicii). Instrumentist (clarinet) în orchestra Amicii Muzicii din Cluj (1936- 1940) şi în orchestra Operei Române din Cluj (1943-1952), solist substitut clarinet în Filarmonica Ardealul din Cluj (1947-1949), conferenţiar la Institutul de Artă Maghiar din Cluj (1949- 1950), conferenţiar şi director de studii la Conservatorul din Cluj (1950- 1952), director adjunct la Direcţia Operelor şi Instituţiilor Muzicale din comitetul pentru Artă din Bucureşti (1952-1953), conferenţiar la Conservatorul din Bucureşti  (1952-1955), şef de serviciu la Direcţia muzicii (1954-1956), secretar- consilier şi director adjunct (1964-1968) în Ministerul Culturii din Bucureşti, director la Opera Română (1956-1964) şi la Teatrul „V. Alecsandri” din Iaşi (1959-1960), conferenţiar şi profesor la catedrele de clarinet, muzică de cameră, metodica predării instrumentelor de suflat şi practică pedagogică la Conservatorul din Iaşi (1960-1980).    A susţinut conferinţe, prezentări radiofonice, comunicări ştiinţifice în ţară şi în Germania. A publicat articole, cronici, interviuri, dări de seamă în Muzica, Cronica (Iaşi), Flacăra Iaşului, Contemporanul, România Liberă etc.
A fost distins cu Ordinul Muncii, cls. III (1957, 1959) şi Ordinul 23 August, cls. V-a (1964). Muzicologie: Teatrele de operă în cei 10 ani de la Eliberare, în Muzica, Bucureşti, 4, nr. 7-8, 1954.
Lucrări didactice: Metodica predării instrumentelor de suflat. 3 vol., Iaşi, Litogr. Conservatorului, 1973 (Ed. I), 1977 (Ed. II, prescurtată).

Sursa: Viorel Cosma, Muzicieni din România: Lexicon Bibliografic, vol. 3 (F-G) (Bucureşti: Editura Muzicală, 2000)